Chiar dacă William Swan Plumer a fost recunoscut în comunitatea prezbiteriană americană drept un teolog rafinat și un intelectual, el a avut harul de la Dumnezeu să exerseze adesea abilitatea de a folosi un limbaj pe cât se poate de simplu, cu scopul de a face cunoscut Cuvântul lui Dumnezeu oricui. Cartea de faţă, chiar dacă nu tratează aspecte de profunzime sau învăţături oarecum disputate ale credinţei creștine, are meritul de a se focaliza pe lucrurile esenţiale care ţin de Cuvântul lui Dumnezeu, cunoașterea Lui și mântuirea omului. Creștinul de rând o va preţui, fără îndoială, pentru că va putea astfel să aibă acces la un adevărat compendiu de teologie concentrată pe aspectele esenţiale ale credinţei, scris pe înţelesul lui. Însă este interesant de observat că și credincioșii cu o bogată cunoștinţă biblică au ajuns să aprecieze cartea lui Plumer, pentru că, adeseori, și ei au nevoie să “coboare” din studiul complicaţiilor aparente ale Scripturii, adăpându-se din învăţătura de bază a creștinismului și revenind la crucea lui Hristos, oridecâte ori ispita intelectualismului se apropie de ei. „Întreaga natură a omului este afectată de păcat. Mintea îi este întunecată, voința îi este coruptă, conștiința – pângărită, memoria – spurcată, imaginația – depravată, gura îi este un izvor nesecat de spurcăciuni, limba este înșelătoare, sub ea are venin de aspidă, picioarele îi aleargă repede să verse sânge, ochii îi sunt plini de curvie și inima îi este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea” (W.S. Plumer).
